Logica pare simplă: dacă un copac a ajuns la o anumită vârstă, poate fi tăiat. Totuși, o astfel de politică are consecințe ecologice grave, asupra cărora experții trag un semnal de alarmă.

Doctorul în științe biologice, Ilia Trombițchi, compară actuala abordare a silviculturii cu o logică absurdă: copacii nu sunt porci, iar cu cât sunt mai bătrâni, cu atât mai multe beneficii aduc ecosistemului. Acest principiu este recunoscut de mult timp în străinătate. De exemplu, în SUA, Serviciul Forestier (US Forestry Service) înțelege importanța copacilor bătrâni în menținerea regimului hidrologic în condițiile schimbărilor climatice. Acolo, accentul este pus pe îndepărtarea copacilor mici și mijlocii pentru a preveni incendiile și pentru a îmbunătăți condițiile de creștere ale copacilor bătrâni. Mai mult, copacii tăiați sunt oferiți gratuit companiilor, iar pentru lucrările efectuate acestea sunt chiar plătite.

În Moldova, însă, situația este inversă: cu cât un copac este mai bătrân, cu atât este mai probabil să fie tăiat. Acest lucru duce la sărăcirea faunei – dispar liliecii, pârșii și speciile rare de păsări. Sursele de apă seacă. Un exemplu este pădurea Hârbovăț de-a lungul drumului spre Bender. Acum 20-30 de ani, stejarii au fost tăiați masiv, lăsând doar câțiva copaci pentru semințe. Totuși, în loc să apară o nouă pădure de stejari, s-a extins salcâmul, care nu contribuie la formarea apelor subterane. Drept urmare, regiunea se confruntă cu secete, iar ecosistemul devine din ce în ce mai sărac.

Astfel de consecințe necesită o revizuire a abordărilor privind gestionarea pădurilor. Trebuie să ne schimbăm prioritățile: în loc să tăiem stejarii seculari, ar trebui să investim în programe pentru conservarea lor și în gestionarea durabilă a pădurilor. Altfel, Republica Moldova riscă să piardă nu doar pădurile sale, ci și resursele de apă, atât de importante pentru viitorul țării.