Dmitri Rîjak, muzician și compozitor, povestește despre participarea sa la rezidența artistică forestieră Forest Memory Lab, creată de AO Pădurea Noastră în colaborare cu Goethe-Institut și Culture Moves Europe.
Despre muzică, inspirația oferită de natura și cultura Moldovei, experimente creative și experiența care l-a ajutat să se înțeleagă mai bine pe sine și pe cei din jur.
Mă numesc Dmitri Rîjak, am 19 ani. Fac muzică: cânt la pian și clarinet și compun propriile lucrări. În prezent, studiez la colegiul de muzică, la clasa de clarinet, iar după absolvire intenționez să dau admitere la conservator, la secția de compoziție.
Mi-a plăcut foarte mult acest loc — este situat departe de orașe și de așezările zgomotoase, chiar în mijlocul pădurii, pe o înălțime. În jur este aer curat, o atmosferă plăcută și multă verdeață. Timpul petrecut în această rezidență a fost minunat.
Aici am creat cinci piese. Inițial, era planificat un ciclu intitulat „Anotimpurile”, dar împreună cu partenerul meu am decis să ne îndepărtăm de această idee — ni s-a părut prea uzată și dificil de perceput. În cele din urmă, am reformulat conceptul și am reflectat temele „Nașterii”, „Încercării” și „Păcii”.
În plus, inspirându-mă din eroul național al Moldovei, Ștefan cel Mare, am scris în cinstea lui un poem, precum și o mică piesă în stil spaniol.
A fost o experiență extraordinară! Aproximativ după o săptămână, am reușit să ne apropiem cu toții și să ne împrietenim. Împreună cu Daria am creat acompaniamentul muzical și am amenajat instalația: am făcut o alee și o bancă. Cu Nina, o altă participantă, am modelat din lut, am pictat, am mers în pădure pentru inspirație și am lucrat la proiecte comune.
Acest proiect ne-a unit cu adevărat. Am învățat să lucrez în echipă, să comunic mai bine cu oamenii și să găsesc un limbaj comun cu ei, mai ales că am descoperit că avem atât de multe interese comune. Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ceilalți este să privesc lucrurile mai calm și mai neutru.
A fost un moment deosebit. După ce am pregătit, repetat și interpretat toate lucrările noastre la concertul final, am interpretat poemul meu „Ștefan cel Mare”. Publicul a primit-o cu un entuziasm incredibil! Oamenii veneau la mine, îmi mulțumeau și își împărtășeau emoțiile. A fost foarte plăcut. Îmi voi aminti mult timp, cu căldură, de acea zi.
Din această rezidență artistică plec cu o experiență de neprețuit. Am învățat să comunic mai bine cu oamenii, am devenit mai sociabil și mai deschis către creativitate. Am acum o mulțime de idei noi. Cultura și natura Moldovei m-au inspirat profund și vreau să continui să le descopăr: să învăț limba română, să mă aprofundez în istorie și să compun muzică pe aceste teme (și, poate, chiar să scriu și opere literare). Întorcându-mă acasă, intenționez să creez ceva cu totul nou și unic.
Dacă ar trebui să descriu această experiență într-un singur cuvânt, aș alege „existențialism”. Pentru mine, este vorba despre ceva profund și ascuns, care nu se află la suprafață. Acest cuvânt surprinde perfect esența locului: venind aici, îți descoperi trăsăturile interioare de caracter și temperament. Tot ceea ce era ascuns în interior iese la suprafață și se manifestă cu o nouă forță.
Lucrările lui Dmitri Rîjak, create în timpul rezidenței artistice:
