Vocea pădurii este vocea mea interioară: Svetoiar Gherașcenko despre experiența unei rezidențe artistice

Tag: padurea noastra

În acest interviu, Svetoiar Gherașcenko, un muzician de 20 de ani din Ucraina, povestește despre participarea sa la rezidența artistică „Vocea Pădurii”, organizată de AO Pădurea Noastră împreună cu Goethe-Institut.

Svetoiar vorbește despre modul în care pădurea l-a ajutat să se detașeze de agitația orașului, să se asculte pe sine și să privească într-un mod nou creația artistică. Împreună cu ceilalți participanți, a creat o instalație peisagistică și muzică, iar experiența rezidenței l-a inspirat pentru noi compoziții și pentru planurile de a-și continua parcursul profesional ca muzician.

Mă numesc Svetoiar Gherașcenko, am 20 de ani, sunt din Ucraina, iar în prezent sunt student la un colegiu de muzică.

Am venit aici cu speranța de a mă detașa de agitația orașului și de război, dar și de a mă realiza pe deplin ca muzician și compozitor. Mi-am dorit să creez aici muzică nouă și să explorez limitele posibilităților mele creative.

Pădurea mi-a permis să mă relaxez și, în sfârșit, să-mi dau jos „masca” pe care oamenii sunt obișnuiți să o poarte în orașe. Am simțit o liniște și o pace profundă și, pentru prima dată după mult timp, m-am auzit pe mine însumi.

Încă din copilărie, am călătorit prin toată Ucraina, am susținut spectacole și am locuit în păduri, la festivaluri, împreună cu părinții mei. Atunci, „vocea pădurii” însemna pentru mine oamenii din jur: cei care vorbeau, făceau zgomot și cântau muzică. Toate acestea îmi trezeau mereu amintiri calde. Dar, pe parcursul rezidenței, înțelegerea mea s-a schimbat.

Orașul ne atrage într-o agitație fără sfârșit și ne asurzește cu zgomotul său. Ne pune măști și ne impune roluri. Dar este suficient să ieși în natură și să asculți vocea pădurii, să renunți la alergarea în cerc, pentru ca timpul să încetinească — și, în sfârșit, nu mai auzi ecoul grijilor altora, ci propriul tău puls, în unison cu natura. Pentru mine, „vocea pădurii” este propria ta voce interioară, pe care o regăsești în liniște.

Am creat instalația peisagistică „Vocea Pădurii” în întregime din materiale ecologice. Ideea este că, așezându-te pe bancă, te poți imagina în locul acestui copac, înconjurat de pădure. Aflându-te acolo, parcă te auzi pe tine însuți din exterior și înțelegi că nu ești singur, iar lumea din jur te ajută. Prin muzică am încercat să transmitem emoțiile și sentimentele pe care le-am trăit aici.

Punctul de pornire a fost însăși atmosfera acestui loc și dorința de a regândi trecerea omului din orașul agitat într-un spațiu viu, care respiră, al naturii.

Cel mai neașteptat lucru a fost cât de profundă și vindecătoare este liniștea de aici. Iar cel mai dificil a fost să mă descurc cu lucruri noi pentru mine, deși chiar și acest lucru a fost interesant.

Experiența a fost cu adevărat extraordinară! Toți participanții sunt persoane incredibil de interesante și unice. Am construit instalația împreună, interacționând unii cu alții la fiecare etapă. Iar muzica am creat-o împreună cu Dima: a fost simplu și confortabil să lucrez cu el, înțelegea foarte bine totul, susținea ideile și primea critica în mod constructiv.

Am creat împreună: fiecare a făcut ceea ce știe cel mai bine, iar cu toții ne-am ajutat reciproc în toate. În cele din urmă, muzica, creația vizuală și munca comună la proiect s-au contopit, completându-se reciproc în același spațiu.

Am învățat să fiu perseverent, să-mi susțin punctul de vedere și să-i ajut pe ceilalți. Comunicarea cu participanții mi-a oferit o motivație puternică să lucrez, pentru că vedeam cum le strălucesc ochii atunci când fac ceea ce iubesc. Această experiență mi-a arătat că este mai ușor să creezi atunci când ești înconjurat de oameni atât de creativi — există întotdeauna oameni care te vor susține și te vor ajuta să depășești orice dificultate.

Pentru mine, aceasta este o mare onoare și o manifestare de respect față de cei care au venit să ne asculte. Sunt foarte mândru că, împreună cu Dima, am deschis această expoziție și că munca noastră comună a reușit cu adevărat să ajungă la sufletele spectatorilor.

În acest loc am descoperit un cer înstelat incredibil, pădurea, lacurile și am realizat din nou cât de frumoasă este natura virgină și nealterată.

Plec cu mine cu o energie creativă extraordinară, cu muzica neterminată pe care vreau să o finalizez și să o interpretez acasă și, mai ales, cu scânteia pe care am văzut-o în ochii celorlalți participanți. În mine s-au schimbat multe: a apărut un respect profund pentru limitele celorlalți, o înțelegere a valorii sprijinului reciproc și o convingere fermă că creația mea își va găsi ascultătorii, oricât de dificil ar fi drumul.

Planific să continui să mă dezvolt ca artist și muzician, să termin anul IV la colegiul de muzică și să mă înscriu la conservator, pentru că aici m-am convins că sunt capabil de multe. Eu și Dima am avut ideea de a scrie o suită amplă, pe care vrem să o prezentăm nu doar aici, ci și în țara noastră.

Dacă ar fi să descriu rezidența într-un singur cuvânt, pentru mine acest cuvânt ar fi „provocare”. M-am pus la încercare și mi-am testat limitele pentru a înțelege de ce sunt cu adevărat capabil.

Lucrările lui Svetoyar Gerashchenko create în timpul rezidenței artistice:

Голос леса — это мой внутренний голос: Светояр Геращенко об опыте арт-резиденции

Tag: padurea noastra

В этом интервью Светояр Геращенко, 20-летний музыкант из Украины, рассказывает об участии в арт-резиденции «Голос леса», организованной AO Pădurea Noastră совместно с Goethe-Institut.

Светояр говорит о том, как лес помог ему отвлечься от городской суеты, услышать себя и по-новому взглянуть на творчество. Вместе с другими участниками он создал ландшафтную инсталляцию и музыку, а опыт резиденции вдохновил его на новые композиции и планы продолжать профессиональный путь музыканта.

Меня зовут Светояр Геращенко, мне 20 лет, я из Украины, в данный момент я студент музыкального колледжа.

Я приехал сюда с надеждой отдохнуть от городской суеты и войны, а также полноценно реализоваться как музыкант и композитор. Я хотел создать здесь новую музыку и исследовать границы своих творческих возможностей.

Лес позволил мне расслабиться и наконец снять «маску», которую люди привыкли носить в городах. Я почувствовал глубокий покой, тишину и впервые за долгое время услышал себя.

С раннего детства я ездил по всей Украине, выступал и жил в лесах на фестивалях вместе с родителями. Тогда «голосом леса» для меня были люди вокруг: те, кто разговаривал, шумел и играл музыку. Это всегда вызывало тёплые воспоминания. Но за время резиденции моё понимание изменилось.

Город затягивает нас в бесконечную суету и оглушает шумом. Он надевает на нас маски и навязывает свои роли. Но стоит выехать на природу и прислушаться к голосу леса, оставить бег по кругу, как время замедляется — и ты наконец слышишь не эхо чужих забот, а собственный пульс в унисон с природой. Для меня «голос леса» — это твой собственный внутренний голос, который ты обретаешь в тишине.

Мы создали ландшафтную инсталляцию «Голос леса» полностью из экологических материалов. Идея заключается в том, что, присев на скамейку, ты можешь представить себя на месте этого дерева, окружённого лесом. Находясь там, ты словно со стороны слышишь себя и понимаешь, что ты не одинок, а окружающий мир помогает тебе. А через музыку мы постарались передать эмоции и чувства, которые пережили здесь.

Отправной точкой стала сама атмосфера этого места и желание переосмыслить переход человека из суетливого города в живое, дышащее пространство природы.

Самым неожиданным оказалось то, насколько здесь глубокая и целительная тишина. А сложным разбираться в новых для себя вещах хотя это было даже интересно.

Опыт был по-настоящему классным! Все ребята — невероятно интересные и уникальные личности. Инсталляцию мы строили все вместе, взаимодействуя друг с другом на каждом этапе. А музыку мы создавали в соавторстве с Димой: работать с ним было просто и комфортно, он отлично всё понимал, поддерживал идеи и конструктивно воспринимал критику.

Мы творили все вместе: каждый делал то, что умеет лучше всего, и все во всём друг другу помогали. В итоге музыка, визуальное творчество и общая работа над проектом слились воедино, дополнив друг друга в едином пространстве.

Я научился упорству, умению отстаивать свою точку зрения и помогать другим. Общение с участниками дало мощную мотивацию работать, ведь я видел, как горят их глаза они занимаются любимым делом. Этот опыт показал, что творить легче когда тебя окружают такие творческие людт — всегда есть люди, которые поддержат и помогут преодолеть любые трудности.

Для меня это большая честь и проявление уважения к тем, кто пришёл нас послушать. Я испытываю огромную гордость за то, что мы с Димой открывали эту выставку, и за то, что наш совместный труд действительно нашел отклик у зрителей.

В этом месте я увидел невероятное звёздное небо, лес, озера и вновь узнал насколько первозданная нетронутая природа красивая.

Я увожу с собой огромный творческий настрой, незаконченную музыку, которую хочу дописать и играть дома, а главное — искру, которую увидел в глазах других участников. Во мне изменилось многое: появилось глубокое уважение к чужим границам, понимание ценности взаимной поддержки и твёрдая уверенность в том, что моё творчество найдет своего слушателя, каким бы сложным ни был путь.

Планирую продолжать развиваться как артист и музыкант, закончить 4 курс музыкального училища и поступить в консерваторию ведь здесь я убедился, что способен на многое. У нас с Димой появилась идея написать большую сюиту, которую мы хотим представить не только здесь, но и у себя на родине.

Если описать резиденцию одним словом. то для меня это слово — испытание. Я испытал себя и проверил на прочность свои силы, чтобы понять, на что действительно способен.

Работы Светояра Геращенко созданные в Арт-Резиденции:

Se poate trăi ca un robot, dar se poate trăi și rămâne viu: Nina Zaieț despre proiectul Vocea Pădurii

Tag: padurea noastra

Nina Zaieț — participantă la rezidența artistică a proiectului „Vocea Pădurii”, organizată de AO Pădurea Noastră cu sprijinul Goethe-Institut, povestește despre modul în care natura, creativitatea și viața departe de oraș au ajutat-o să se simtă mai bine pe sine, despre căutarea sensului prin artă și co-creație, interacțiunea cu ceilalți participanți, lucrul cu lutul, pictura, muzica și ceramica, precum și despre descoperirile și provocările neașteptate din timpul rezidenței.

Nina vorbește despre principalul rezultat al acestei experiențe — dorința de a se îndoi mai puțin, de a acționa mai mult și de a aduce în viața de zi cu zi mai multă vitalitate, creativitate și un contact autentic cu natura.

„Când locuiesc în oraș — sunt multe emoții și haos. Aici am avut contact cu realitatea materială, adevărată. Pentru mine a fost extrem de valoros, pentru că m-a ajutat să mă reconectez cu pământul și să mă simt ancorată.”

  1. Bună ziua!

Mă numesc Nina Zaieț.

Sunt din Ucraina.

Sunt o persoană creativă și mă interesează tot ceea ce este legat de Creativitate, Natură, de tot ceea ce este Viu și Autentic.

Practic art-terapia, constelații, psihoterapie și îmi place foarte mult să cânt, să fotografiez, ceramica, dansul și pictura.

Când am aflat despre acest Eveniment, m-a emoționat foarte mult, am simțit un răspuns interior și am auzit această frază: „Veți avea un AUGUST SPECIAL”.

Am avut literalmente fiori pe tot corpul când am auzit aceste cuvinte. Și confirm: AUGUSTUL a fost într-adevăr SPECIAL!

  1. Vreau să povestesc despre Sensul pe care l-am găsit pentru mine în această A.R., despre așteptările mele și despre motivul pentru care am venit la această A.R.

Pentru mine este important să găsesc Sensuri peste tot, să mă regăsesc în toate procesele prin care trec, să mă studiez pe mine însămi.

Și în această A.R. am înțeles că am venit aici și pentru a mă descoperi mai mult pe mine însămi și pentru a vedea CE se naște din mine — sub forma Creației, a co-creației, a colaborării cu ceilalți participanți la A.R., cu organizatorii și, în general, pentru a observa cum mă manifest eu.

De asemenea, mi-am dorit foarte mult să fiu în natură, în pădure, departe de oraș, în liniște. Și acest lucru este foarte valoros pentru sănătatea mea fizică și mintală.

Pentru că Natura, munca fizică și creația mi-au oferit foarte mult. Când trăiesc în oraș, îmi este destul de greu: sunt multe emoții și mult haos, petrec mult timp în telefon, în „realitatea virtuală”.

Aici am avut contact cu REALITATEA MATERIALĂ, REALĂ, iar pentru mine acest lucru a fost extrem de valoros, pentru că m-a AJUTAT FOARTE MULT SĂ MĂ ANCORĂEZ.

Mi-a fost interesant să observ CE se desenează aici din mine, ce se „produce” din mine, CE se întâmplă în desenele create în acest Spațiu.

La începutul A.R. mi-a fost puțin dificil. Toți ne adaptam și era greu să ne deschidem. Am observat că mă refugiam mai mult în desen și interacționam mai puțin cu ceilalți.

Iar desenele ieșeau ca și cum m-aș fi ascuns puțin — după „frunzulițe”, „pene”. Dar mi-a fost incredibil de interesant să desenez aceste „detalii” și să mă aprofundez în ele.

Cu cât timpul trecea, cu atât simțeam mai mult că îmi place să interacționez cu ceilalți oameni.

Mi-a fost interesant să realizăm această Instalație. Am avut parte de multe experiențe diferite și interesante legate de ea.

Și, de fapt, Sensul acestei Instalații a venit la mine chiar la sfârșit, când deja simțeam că Procesul se încheie, că A.R. se apropie de final. Au fost multe indicii, multe semne din toate părțile că Procesul nostru ajunge la final.

Și am vrut să stau puțin lângă foc, lângă Instalația noastră. M-am așezat pe banca din chirpici pe care am făcut-o împreună cu Dașa și cu ceilalți.

Și am simțit că ea a făcut-o foarte bine, că are forma potrivită și că este în locul potrivit.

Iar când m-am așezat acolo, am simțit despre ce este, de fapt, această Instalație. Un sens mai profund pentru mine parcă s-a „încărcat”, a ajuns la mine chiar în acel moment.

Poate că este doar Sensul meu, dar am avut un răspuns interior foarte puternic la acest Sens.

Am simțit că această bancă este făcută din chirpici și că este o continuare a Naturii — și tocmai asta ne-am dorit în proiectul VOCEA PĂDURII: ca totul să nu fie artificial.

Am simțit că această bancă s-a „integrat” atât de bine acolo. Era atât de CONFORTABILĂ, iar liniile formelor ei erau foarte fluide și moi.

Era foarte feminină, grijulie.

Când m-am așezat pe ea, am simțit ca și cum cineva mă îmbrățișa. Pe laterale erau niște margini line, care parcă mă protejau.

Aveam pe cap o lanternă frontală. Priveam înainte, iar lumina lanternei cădea chiar pe acel Copac care se afla în centrul Instalației.

Și în acel moment am avut un insight foarte puternic:

Acest Centru, acest Copac din Centrul Cercului, iar eu, așezată pe această bancă — parcă EU sunt Observatorul, iar acest Copac este ESENȚA MEA,

viața mea, „EU SUNT”, nucleul meu, centrul meu, mijlocul meu — atunci când sunt în momentul prezent, când SUNT PREZENTĂ.

Și pentru mine a fost ATÂT de simbolic — acest Copac. Am simțit ceva foarte bun și foarte profund.

Iar acest Sens este foarte valoros pentru mine.

Și toată această atmosferă — cerul înstelat, pădurea — toate acestea au creat condițiile pentru ca eu să pot simți acest Sens!

  1. Pentru mine, ceva neobișnuit și foarte valoros a fost interacțiunea noastră în această echipă nou-formată, alcătuită din participanții la A.R., oameni pe care nu îi cunoșteam înainte,

dar cu care s-a creat un Contact foarte plăcut, frumos și sigur.

Și, din nou, pentru mine acest lucru este foarte valoros — pentru că prin acești oameni și prin interacțiunea cu ei, eu continui să mă studiez pe mine însămi. În interior, parcă mă „calibrez” — mă uit cum se desfășoară acest proces la omul respectiv și cum se desfășoară la mine.

Și pentru mine a fost incredibil de valoros să comunic cu acești oameni.

De exemplu, Dașa a fost pentru mine un adevărat MOTOR, un Energizer,

un Om foarte plin de viață, expansiv, care iubește totul, interacționează cu totul, cu întreaga natură vie. Totul o interesează,

simte că poate face orice, nu are nicio rezistență sau îndoială că ceva nu va reuși — iar acest lucru m-a INSPIRAT FOARTE MULT.

Și am învățat de la ea acest lucru și cu siguranță am luat ceva de la ea.

M-a IMPRESIONAT FOARTE MULT și m-a emoționat faptul că pentru ea nimic nu este „străin”, că pentru ea totul este apropiat, drag și iubit. Parcă, în ansamblu, ea PUR ȘI SIMPLU RADIAZĂ și DĂRUIEȘTE IUBIRE.

Am simțit și Generozitatea Dașei.

La început eram închisă, parcă îmi era greu să mă integrez în „colectiv”, iar apoi, dimpotrivă, a devenit foarte plăcut și am simțit dorința de a împărți, de a dărui, de a-i servi și pe ceilalți cu ceva bun, iar din acest lucru se producea în interior o senzație plăcută de EXPANSIUNE.

Mai vreau neapărat să vorbesc despre interacțiunea cu Vladimir — fiul cel mic al Dașei.

A fost superinteresant să observ că, de îndată ce eu mă deschid față de el și merg spre contact,

și el începe să se deschidă.

Pentru mine a fost o experiență extrem de valoroasă de ACCEPTARE a unui om cu toate particularitățile lui, care chiar a trecut în ceva mai mult,

în niște sentimente calde față de el, ca față de un copil.

  1. Dar, probabil, cele mai puternice impresii le-am avut de la participantul pe nume Svetoiar.

Pentru că acest om este, practic, opusul meu.

M-a impresionat ușurința lui și felul în care abordează viața,

creația și interacțiunea cu oamenii — este radical diferit de felul meu.

Și mi-am dorit să iau și eu ceva din asta și să adaug în propriul meu „arsenal” de lucruri utile:

capacitatea de a nu mă plia, de a nu ceda presiunilor,

de a nu permite să fiu „îndoită” sau forțată să fac ceva ce nu îmi place,

de a simți ce mă interesează și, dimpotrivă, ce îmi aduce UȘURINȚĂ,

de a-mi prinde PROPRIUL VAL și de a nu mă lăsa atrasă în „poveștile altora” care nu mă interesează și care îmi creează o senzație de greutate.

Pentru că atunci când mergi pe „DRUMUL TĂU”, apare satisfacția și un val de energie,

iar atunci când mergi „în direcția greșită” — apare greutatea și pierderea energiei.

Și încă ceva!

Svetoiar mi-a permis să cânt la instrumentul său muzical — flautul — și este ATÂT de plăcut atunci când îți reușește ceva, chiar și puțin, dar chiar de la prima încercare!

Acest lucru te inspiră foarte mult și îți dă încredere în tine.

  1. Am înțeles că cea mai tare experiență de aici a fost atunci când am repetat cântecul împreună cu Dima, Svetoiar și Dașa, în care eu cânt.

Și mi-a plăcut FOARTE MULT acest spațiu sigur creat împreună cu oamenii care nu critică, ci susțin.

În special Svetoiar, care oferă cu calm o critică constructivă foarte bună, conduce foarte bine și cu talent întregul proces muzical, aude toate greșelile și știe să le corecteze într-un mod foarte potrivit.

Pentru mine este o experiență neprețuită — atunci când oamenii observă ceea ce îmi reușește bine și îmi corectează cu blândețe greșelile.

În astfel de condiții, totul devine mult mai ușor.

Mi-a plăcut foarte mult interacțiunea noastră și am văzut rezultatul.

Am dobândit o experiență care mi-a arătat că, dacă repeți, totul reușește — iar de fiecare dată iese din ce în ce mai bine.

Vreau să spun ceva și despre participantul Dmitri.

Când a plecat, am simțit diferența.

Dmitri este un băiat grozav, muncitor, foarte talentat și corect. El își aducea valoarea în toate procesele, susținându-le atât prin ajutorul său direct, cât și prin munca sa.

Chiar dacă Dmitri este muzician, aici ne-a ajutat și să tăiem crengi, și să frământăm lutul, și să cărăm pietre.

Cu el era bine și confortabil.

Și Dmitri m-a impresionat foarte mult prin talentul său de a compune muzică și prin creația sa despre Ștefan cel Mare.

  1. Am desenat aici direct în natură,

în pădure sau pe deal, cu vedere spre pădure — și aceasta a fost o plăcere aparte.

Mi-a fost foarte interesant să-i desenez pe participanți și să-i desenez intuitiv: să văd și să simt imaginea lor și apoi să o redau aproximativ, astfel încât desenul să nu semene neapărat cu persoana, ci mai degrabă să transmită o stare, un caracter, o sugestie.

A fost interesant să observ — cum se va desena fiecare participant.

Un alt lucru foarte valoros și tare pentru mine aici a fost experiența de a lucra cu mâinile, de a face lucruri manual.

Și îi sunt recunoscătoare Dașei pentru ideile și susținerea ei.

Dașa m-a ajutat să găsim ideea și să facem rame pentru desene din crengi și sfoară.

Am tăiat crengi pentru rame

și mi-a PLĂCUT FOARTE MULT să tai!

Nu mai tăiasem niciodată!

Și nu știam că poate fi un proces atât de plăcut și de captivant!

Mi-a plăcut să împletesc ramele din sfoară și crengi.

La început nu prea îmi ieșea bine.

Dar Dașa, care este o adevărată meșteriță, mi-a arătat și m-a învățat,

iar apoi a început să iasă o ADEVĂRATĂ FRUMUSEȚE!

Mi-a plăcut foarte mult să aleg locul pentru Expoziția mea și să o agăț în copaci.

Când am ales locul împreună cu Dașa, am văzut o poiană care era năpădită de vegetație.

Și am simțit ceva! Era ceva acolo!

Era o poiană specială, în care fuseseră plantați copaci în cinstea unor oameni speciali pentru proprietarul acestei moșii.

Imediat au apărut inspirația, energia și puterea —

și am curățat rapid poiana de arbuștii și mărăcinii care erau în plus.

  1. Vreau să adaug că, pentru a cunoaște cu adevărat oamenii și pentru a interacționa frumos cu ei,

trebuie să locuiești împreună cu ei, pe același teritoriu, o perioadă mai îndelungată și, cel mai important,

să faceți un lucru împreună. Probabil că acesta este cel mai interesant și, în același timp, cel mai dificil lucru.

A fost minunat atunci când între noi se crea această „REZONANȚĂ”, acest „UNISON” — și acestea sunt momente foarte plăcute și CELE MAI PUTERNICE.

Acum chiar îmi vine să plâng — este ceva foarte puternic atunci când apare acest „unison”,

o anumită acordare reciprocă, o undă comună.

Și cu Dașa îmi amintesc foarte bine această stare, când mergeam în pădure, modelam împreună din lut lângă izvor, vorbeam din suflet,

împărtășeam amintiri, ne scăldam în lacul din pădure.

Și este o stare cu totul diferită atunci când suntem pe teritoriul moșiei și atunci când plecam în pădurea sălbatică.

În pădure te auzi mai bine pe tine însuți.

Am simțit cum pădurea interacționează cu mine.

Iar într-o zi, eu și Dașa stăteam lângă un izvor în pădure, vorbeam încet, modelam din lut,

și au venit la adăpat două căprioare — una adultă și una mai mică.

A fost ATÂT DE FRUMOS acel moment…

Am simțit că ne-am contopit cu natura, cu pădurea, ne-am contopit cu liniștea ei și ne-am regăsit propria liniște interioară,

iar căprioarele nu au simțit în noi niciun pericol.

Și, după cum mi se pare mie, atunci când modelam în pădure, lucrările ieșeau mai interesante.

  1. Mi-a plăcut foarte mult și să susțin atelierul de lucru la roata olarului. Îmi era foarte dor de ea.

A fost o întâlnire mult așteptată! A fost pur și simplu FERICIRE!

Străluceam de bucurie!

Lucrul la roata olarului te centrează, te readuce la tine însuți.

La atelier mi-am dorit ca oamenii să simtă acest lucru.

Atunci când simți centrul în interiorul tău, îți este mai ușor să centrezi și lutul pe roată, iar obiectul îți iese bine.

Și atunci când am ajutat-o pe Dașa să facă obiecte la roată — și asta a fost o formă de co-creație.

Mi-a plăcut foarte mult felul în care îi reușea Dașei. Ea făcea totul lent și calm.

Ne-am îmbogățit foarte mult una de la cealaltă, ne-am „polenizat” reciproc,

am învățat câte ceva una de la cealaltă și

am observat una de la cealaltă câteva mici „life hack-uri”.

Și asta a fost pur și simplu FOARTE FAIN!

  1. Vreau să mai adaug câteva lucruri despre „aventurile” și experiențele intense pe care le-am trăit aici.

În primul rând — așa cum am mai spus — aici am tăiat pentru prima dată lemne cu fierăstrăul!

Tot aici am încălzit pentru prima dată singură sauna cu lemne!

A fost o experiență foarte faină atunci când organizatorii, Vlad și Sveta, au plecat pentru puțin timp — și am simțit imediat că în curând vor începe „dificultățile și aventurile interesante” :))

Am avut întreruperi de apă și am reușit să ne descurcăm.

Apoi a fost un vânt foarte puternic și o ploaie torențială, cu vânt din lateral. Eu și Dașa am încercat să salvăm cortul. A trebuit să-l demontăm în timpul vântului foarte puternic, iar cortul nu voia deloc să se lase.

La un moment dat aproape că am renunțat, dar până la urmă am reușit.

Ploaia torențială a inundat și etajul doi prin fereastra deschisă.

Toate aceste evenimente m-au „activat” foarte tare.

Pentru că trebuia să rezolvăm problema chiar atunci, pe loc, am simțit-o pe Nina mea Adultă, care — dacă este nevoie — pur și simplu ia și face, fără emoții inutile și fără să stea să se gândească sau să se îndoiască.

A fost plăcut și mi-a dat mai multă încredere în mine.

Mai vreau să spun ceva despre ceramică!

Procesul acesta mă fascinează!

CUM este posibil ca, cu doar puțin timp înainte, să fie aproape doar pământ,

pur și simplu lut scos din pământ,

iar apoi, printr-un fel de magie,

cu ajutorul mâinilor noastre și a ceea ce se manifestă prin noi,

să se transforme în FRUMUSEȚE!????😍

La mine ieșea un anumit stil de lucrări, iar la Dașa — unul cu totul diferit!

Din exact același lut!

Și este atât de tare că Vlad și Sveta au un cuptor pentru ardere și că am putut să ne ardem lucrările și să VEDEM

cum din această masă moale, gri-închis,

după ardere apar niște obiecte atât de tari, cu o culoare teracotă atât de frumoasă, atât de sonore —

NIȘTE ADEVĂRATE OPERE!

Este pur și simplu ULUITOR!!!

  1. Vreau să mai spun și că toți acești oameni care au fost aici — participanții la A.R. și organizatorii — m-au inspirat prin faptul că am înțeles că trebuie SĂ IEI ȘI SĂ FACI, indiferent de orice, să mergi mai departe prin frică, îndoieli, nesiguranță — pur și simplu SĂ MERGI,

pur și simplu SĂ IEI ȘI SĂ FACI.

Interacțiunea mea cu participanții la A.R. m-a inspirat să mă ocup de muzică, de canto, de lut, să desenez, să dansez — și îmi doresc să acord acestor procese mai multă atenție în viața mea,

pentru că ele îmi dau multă Energie, Inspirație,

îmi dau acel ceva care mă face să mă simt vie.

Poți să trăiești ca un „robot”, dar poți și să trăiești și să fii VIE.

Iar intenția mea acum este să aduc în viața mea toată această Vitalitate, această Viață care s-a activat aici.

Îmi doresc foarte mult să trăiesc la țară. Am simțit asta de mult timp — vreau să locuiesc într-o Casă, vreau să plantez, să cresc lucruri,

să modelez din lut, să IUBESC tot ceea ce fac și să fac tot ceea ce iubesc.

Acest lucru mă face să mă simt foarte vie și atunci în mine se trezește adevărata Nina — Nina Vie, care se manifestă, mai interesantă decât Nina „robot” :)))

Cea care face aceleași lucruri, gândește aceleași gânduri, crede în aceleași concepții înguste și merge în cerc.

Și cel mai important lucru pe care mi-l doresc este SĂ ACȚIONEZ.

Dacă faci, atunci SE FACE! Și există un rezultat!

Можно жить как робот, а можно жить и быть живой: Нина Заец о проекте Голос Леса

Tag: padurea noastra

Нина Заец — участница арт-резиденции проекта «Голос леса», организованной AO Pădurea Noastră при поддержке Goethe Institut  рассказывает о том, как природа, творчество и жизнь вдали от города помогли ей лучше почувствовать себя, о поиске смысла через искусство и со-творчество, взаимодействии с другими участниками, работе с глиной, живописи, музыке и керамике, а также о неожиданных открытиях и испытаниях во время резиденции.

Нина делится своим главным итогом этого опыта — желанием меньше сомневаться, больше действовать и привнести в повседневную жизнь больше живости, творчества и настоящего контакта с природой.

«Когда я живу в городе — много эмоций и хаоса. Здесь был контакт с реальной материальной реальностью. Для меня это суперценно, потому что меня это заземлило».

1. Приветствую!

Меня зовут Заец Нина.

Я из Украины.

Я – творческий человек и мне интересно все, что связано с Творчеством, Природой, чем то Живым и Настоящим.

Я занимаюсь арт-терапией, расстановками, психотерапией, очень люблю петь, фотографировть, керамику, танцы, живопись.

Когда узнала об этом Мероприятии – меня очень тронуло, был внутренний отклик и я услышала такую фразу: у вас будет ОСОБЕННЫЙ АВГУСТ.

У меня прям мурашки были по телу от этих слов. И подтверждаю, Август ДЕЙСТВИЕЛЬНО был ОСОБЕННЫЙ!

2. Мне хочется рассказать о том Смысле, который я нашла для себя на этой А.Р. и о своих ожиданиях, о том ради чего я приехала на эту А.Р.

Мне важно везде находить Смыслы, находить себя во всех процессах, которые со мной происходят, изучать себя.

И на этой А.Р. я поняла, что сюда я тоже ехала, чтобы узнавать себя больше и смотреть, ЧТО из меня рождается – в виде Творчества, со-творчества, сотрудничества
с ребятами – участникаи А.Р., организаторами, вообще как я себя проявляю.

И также мне очень хотелсь побыть на природе, в лесу, далеко от города, в тишине, это еще очень ценно для моего физического и ментального здоровья.

Потому что Природа, физичекий труд, творчество – мне очень много дали. Когда я живу в городе – мне довольно сложно, много эмоций и хаоса, много времени проводиться в телефоне,

в “виртуальной реальности”. Здесь был контакт с РЕАЛЬНОЙ МАТЕРИАЛЬНОЙ РЕАЛЬНОСТЬЮ, для меня это суперценно, так как меня это очень ЗАЗЕМЛИЛО.

Мне интересно было наблюдать – ЧТО из меня здесь рисуется, что из меня “производится”,ЧТО происходит на рисунках, созданных в этом Пространстве.

И вначале А.Р. было немного сложно, все адаптировались,было сложно открываться. Я видела, что больше ухожу в рисунок и меньше взаимодействую и

рисунки получались такие,будто я немного прячусь – за “листиками”,”перышками”. Но мне было невероятно интересно рисовать эти “детали” и углубляться в них.
А чем дальше, тем больше я чувствовала, что мне классно взаимодействовать с другими людьми.

Было интересно делать Эту Инсталляцию, было много разного интересного опыта, связанного с Ней.

И, на самом деле, Смысл этой нашей Инсталляции мне пришел в самом конце, кода уже чувствовала, что Процесс завершается,

А.Р. завершается, много было подсказок, знаков со всех сторон, что наш Процесс подходит к своему завершению.

И я захотела посидеть у костра, посидеть возле нашей Инсталляции, я села на саманную лавочку, которую мы делали вместе с Дашей и другими –

и я почувствовала, то она ее сделала очень правильную, очень правильной формы, в очень правильном месте.

И когда я там села – почувствовала – о чем вообще Эта Инсталляция, какой-то более глубокий смысл для себя, он буд-то “загрузился”,

дошел до меня в этот момент. Может это только мой Смысл,но у меня был очень сильный отклик на этот Смысл.

Я почувствовала, что эта лавочка – она из самана – и она продолжение Природы – и нам именно этого хотелось в проекте ГОЛОС ЛЕСА –

чтобы это не было икуственно. Я почувствовала, то эта лавочка – она прям ТАК классно там “вписалась” и она такая УЮТНАЯ, линии ее форм очень плавные и мягкие.

Она очень женская, заботливая.

Когда я на нее села, то почувствовала, что меня буд-то обнимают, и по бокам были плавные бортики, которые буд-то защищают.

На мне был налобный фонарик, смотрела вперед и фонарик светил прямо на это Дерево, которое в центре Инсталляции.

И у меня в этот момент произошел очень мощный инсайт: Этот Центр, Это Дерево в Центре Круга и я на этой лавочке – буд-то Я – Наблюдатель, а это Дерево -моя СУТЬ,

моя Жизнь, мое “Я Есть”, моя Сердцевина, Середина, когда я нахожусь в моменте, когда я ПРИСУТСТВУЮ.

И для меня это было ТАК символично – это Дерево, я прям что-то очень хорошее почувствовала.

И этот Смысл – он для меня очень ценен. И вот эта вся атмосфера – звездное небо, лес – это все создало условия для того, чтобы я этот Смысл почувствовала!

3.Для меня необычным и ценным было наше взаимодействие в такой ново-образовавшейся команде из участников А.Р., с людьми, которых я не знала до этого,

но с которыми образовался классный приятный и безопасный Контакт. И опять же, для меня это очень ценно – потому что “об” этих людей и взаимодействие с ними –

– я все равно изучаю себя, я внутри как бы “калибруюсь” – смотрю, как у этого человека этот процесс происходит и как у меня.

И для меня невероятно ценным было общаться с этими людьми. И, например, Даша – это для меня был такой МОТОРЧИК, Энерджайзер,

очень жизнеутверждающий, масштабный Человек,который любит все, взаимодействует со всем, со всей живой природой, ей се интересно,

ей все “по плечу”, у нее нет никакого сопротивленя или сомнения, что что-то не получится – и меня это ОЧЕНЬ вдохновляло.

И я у нее этому училась и чтото у нее точно взяла.

Меня это ОЧЕНЬ впечатлило и тронуло – что для нее нет ничего “чужого”, что для нее все – родное, любимое,она буд то вцелом ИЗЛУЧАЕТ и дарит ЛЮБОВЬ.

Еще я почувствовала Дашину Щедрость. Я вначале была закрытая, буд-то мне сложно было вливаться в “коллектив”, а потом наоборот стало классно и хотелось

делиться дарить угощать и от этого внутри происходило приятное расширение.

Еще хочу обязательно сказать о взаимодействии с Владимиром – младшим сыном Даши. Это было суперкруто наблюдать, что как только открываюсь ему я, иду на контакт –

он тоже открываться. Это был мегаценнй опыт ПРИНЯТИЯ человека со всеми его особенностями, которое даже перешло во чтото большее,

какие то теплые чувства к нему как к ребенку.

4. Но, наверное, самые яркие впечатления
у меня от участника по имени Светояр.

Потому, что этот человек -это практически моя противоположность.

И меня впечатлила его легкость и подход к жизни,

творчеству и взаимодействию с людьми – он кардинально отличается от моего.

И мне тоже это захотелось взять себе в свой “арсенал” полезного

-способность не прогибаться, не подвигаться,

не позволять себя нагнуть -заставить делать то, что ему не по душе,

нащупывать то, что интересно и то, что наоборот дает Легкость,

ловить Свою Волну, и не втягиваться в “чужие” истории, которые

не интересны, от которых возникает тяжесть.

Потому что от “СВОЕГО” пути есть удовлетворение и прилив сил,

а когда “не туда” – то тяжесть и потеря сил.

Еще! Светояр мне позволил поиграть

на своем муз инструменте – флейте – и это ТАК приятно,

когда чтото получается, немножко, но с первого раза!

Это очень вдохновляет и дает веру в себя.

5. Я поняла, что самый крутой опыт здесь был – когда мы

репетировали песню – с Димой, Светояром, Дашей,

в которой я пою. И мне ОЧЕНЬ понравилось это безопасное

пространство с ребятами,которые не критикуют,поддеживают,

особенно Светояр,который спокойно дает

классную конструктивную критику, круто и талантливо

руководит всем музыкальным процессом, слышит все ошибки

и очень адекватно может их корректировать.

Для меня это бесценный опыт, где обращают внимание на то,

что у меня хорошо получается и мягко корректируют ошибки –

в таких условиях все очень легко получается.

Мне очень понравилось наше взаимодействие и

я увидела результат. У меня появился опыт,

который показал, что если репетировать -то все получается,

с каждым разом все лучше и лучше.

Хочу еще сказать про участника Дмитрия.

Когда он уехал – я почувствовала разницу.

Дмитрий – классный,трудолюбивый, очень талантливый,

порядочный парень, он привносил свою ценность во

все процессы, поддерживал их непосредственной помощью

и своим трудом. Не смотря на то, что Дмитрий музыкант –

он помогал здесь и пилить ветки и месить глину и

носить камни. С ним было хорошо и комфортно.

И меня Дмитрий поразил своим талантом – писать музыку

и своим произведением о Штефане Чел Маре.

6. Я рисовала здесь прямо на природе,

в лесу или на горе с видом на лес – это было отдельное

удовольствие, мне было интересно рисовать участников и

рисовать их интуитивно, увидеть-почувствовать образ и

приблизительно его нарисовать, чтобы это было ни сколько

похоже, а скорее передавало настроение,

характер, намек. Было интересно наблюдать –

как нарисуется каждый участник.
Еще здесь для меня был ценнейший крутой опыт работы

руками, рукоделия. И я благодарна Даше за ее идеи

и поддержку. Даша помогла придумать и сделать рамочки для

рисунков из веток и веревки.

Мы пилили ветки для рамочек

и мне ОЧЕНЬ понравилось пилить!

Я никогда раньше не пилила!

И не знала, что это такой кайфовый процесс!

Мне понравилось плести рамки из веревки и веток.

Сначала получалось не очень хорошо.

Но рукодельница Даша – показала, научила

и стала получаться КРАСОТА!

Мне очень понравилось выбирать

место для моей Выставки, развешивать ее

на деревьях.

Когда выбирали место вместе с Дашей –

увидели поляну, она была заросшая.

И что то почувствовали! Оно!

Это особенная поляна, на ней посажены деревья в честь

особенных для хозяина этого поместья людей.

Сразу появилось вдохновение, энергия, силы –

быстро расчистили эту поляну от лишних

кустов и колючек.

7. Хочу добавить, что чтобы узнать людей,

классно с ними повзаимодействовать –

нужно пожить вместе на одной территории

продолжительное время и самое важное –

делать Одно дело. Это, наверное, самое

интересное и самое сложное.

Классно было, когда у нас образовывался этот

“унисон” и это очень приятные моменты

и САМЫЕ СИЛЬНЫЕ.

Сейчас прям до слез – это очень мощно,

когда случается этот “унисон”,

какая то со-настройка, общая волна.

И с Дашей мне запомнилась эта волна,

когда мы ходили в лес, вместе лепили из глины

у родника, душевно общались,

делились воспоминаниями, купались в лесном озере.

И это совершенно разное состояние –

когда мы на территории поместья и

когда мы уходили в дикий лес.

В лесу лучше слышно самого себя.

Я чувствовала как лес взаимодействует со мной.

И однажды мы с Дашей сидели у родника

в лесу, тихонько общались, лепили –

и пришли на водопой две косули – одна взрослая,

вторая по меньше. Это был ТАК КРАСИВО – этот момент..

Я почувствовала, что мы слились с природой,

лесом, слились с его тишиной, обрели свою внутреннюю

тишину, и косули не чувствовали в нас опасности.

И как мне кажется, когда мы лепили в лесу – работы

получались интереснее.

8. Еще мне очень понравилось проводить МК по

гончарному кругу. Я очень по нему соскучилась.

Это была долгожданная встреча! Это было прям СЧАСТЬЕ!

Я светилась!

Работа на гончарном круге центрирует, возвращает к себе.

Я на МК хотела чтобы люди это почувствовали,

когда они чувствуют центр внутри себя, то и

легко центрировать глину на круге, и изделие

получается хорошо.

И когда я помогала Даше делать изделия на круге –

это тоже было со-творчество,

мне очень понравилось, как у Даши получается,

она делала все медленно и спокойно.

Мы очень обогатились друг от друга, “опылились”,

чему то друг друга научили и

друг у друга подсмотрели какие то

лайв хаки и это прям КЛАССНО!

9. Хочеться еще добавить про наши “приключения”/яркий опыт

здесь.

Во первых – как я уже говорила – я здесь впервые пилила дерево пилой!

Я сама впервые топила баню дровами!

Был классный опыт – когда организаторы Влад и Света

уезжали ненадолго -и я прям почуяла, что скоро начнуться

“интересные трудности и приключения”)))

У нас были перебои с водой, мы с этим справились.

Потом был сильный ветер и косой ливень, мы с Дашей

спасали палатку, разбирали ее на очень сильном ветру, она не

поддавалась, я чуть не сдалась, но все получилось.

Ливень залил второй этаж через открытое окно. Меня все эти

события очень “включили”. Так как нужно было решать проблему

прямо сейчас, почувствовала свою Взрослую Нину, которая –

если нужно – берет и делает, без эмоций и размышлений-сомнений.

Это было приятно и придало уверенности.

Еще хочу сказать о керамике!

Меня восхищает этот процесс!

КАК вот только что это была практически грязь,

просто глина, выкопанная из под земли,
а потом, она каким то волшебным образом,

с помощью наших рук и того, что через нас проявляется –

превращается в красоту!????😍

Один стиль работ получался у меня и совершенно другой

– у Даши! Из одной и той же глины!

И это так круто, что у Влада и Светы есть печь для обжига и

мы могли обжигать наши изделия и ВИДЕТЬ,

как вот из этой темно серой мягкой массы

получаются после обжига такие твердые , такого

красивого терракотового цвета такие звонкие –

ИЗДЕЛИЯ!

Это просто ПОТРЯСАЮЩЕ!!!

10. Хочу еще также сказать, что вот эти все люди,

которые были здесь – участники А.Р., организаторы –

они меня вдохновили тем, что пришло понимание,

что нужно БРАТЬ И ДЕЛАТЬ, несмотря ни на что, идти

через страх, сомнения, неуверенность, просто ИДТИ,

просто БРАТЬ И ДЕЛАТЬ.

Здесь мое взаимодействие с участниками А.Р.

вдохновило меня заниматься музыкой, вокалом, глиной,

рисовать, танцевать – и хочеться этим процессам уделять в своей Жизни

внимание – потому что Это дает много Энергии, Вдохновения,

это дает то, что оживляет.

Можно жить как “робот”, а можно жить и быть ЖИВОЙ.

И вот мое намерение – сейчас вот эту всю Живость,

Жизнь, которая тут включилась – привнести в свою Жизнь.

Мне очень хочется жить на земле, я уже давно это почувствовала,

что хочу жить в Доме, хочу садить, растить,

лепить из глины, ЛЮБИТЬ все что делаю и делать,

все что люблю.

Меня это очень оживляет и тогда во мне просыпается

Настоящая Нина, Живая проявленная, более интересная,

чем та, которая “робот Нина”)))

Которая делает одни и те же дела, думает одни и те же

мысли верит в одни и те же узкие понятия и ходит по кругу.

И самое главное, чего я хочу – это ДЕЙСТВОВАТЬ.

Если делать, то ДЕЛАЕТСЯ! И есть результат!

A Case Has Been Opened Regarding the Cutting of the Fig Garden in Central Chișinău: How an Activist Coalition Achieved an Investigation

Tag: padurea noastra

The Ministry of Environment and the Environmental Protection Inspectorate have launched an investigation into the illegal cutting down of a garden in the very heart of Chișinău.

This concerns a unique Fig Garden where fig trees, Japanese quince, and mulberry grew — now this green corner has disappeared, and what will happen to the site remains unknown. The civic organization “Pădurea Noastră” played a key role in drawing attention to this case; its activists, together with volunteers, journalists, and concerned citizens, succeeded in securing the opening of a criminal case.

The director of the swimming pool, Vasile Cerbușcă, explained that the cutting was part of a renovation project for the area: a lawn and a renewed recreation zone are planned to be arranged on the site of the garden.

However, the absence of an official permit for tree removal caused public outcry. Activists from “Pădurea Noastră” became the initiators of the investigation and public oversight.

The activists of “Pădurea Noastră” are glad that citizens know how to unite: “We thank everyone who helped: European organizations for advocacy training, civil activists for advice, journalists for timely coverage, and the residents of Chișinău for photos and videos. ‘Pădurea Noastră’ is a grassroots organization without politicians or oligarchs behind us. We act out of enthusiasm and with modest support from volunteer friends.

The Fig Garden showed that unity is possible: people with different views came together for health, life, and the future. We are proud that we managed to bring the voice of the people to the right offices. Moldovans can be united when it comes to simple and important issues for everyone.”

Timeline of Events from “Pădurea Noastră’s” Perspective:

  1. Initial information requests. The organization sent four identical letters to the Ministry of Environment, Chișinău City Hall, the university (which administers the swimming pool), and the company Spații Verzi, requesting official information based on the law on access to public information.

  2. Response from the Ministry of Environment. The agency reported that no permit for cutting was issued. The environmental inspector was copied on the letter with a request to clarify the situation.

  3. Lack of evidence by the inspector. According to Vladislav Sânduliak, the inspector stated he found no evidence of the existence of the fig garden — not even tree roots were found.

  4. Searching for evidence via public help. The activist posted on Facebook asking Chișinău residents to help find photo and video proof of the cutting. Locals promptly sent photos and videos, which were forwarded to the inspector.

  5. Inspector’s ignoring. After receiving the evidence, the inspector stopped responding and did not answer questions about the start of the investigation.

  6. Appeal to the police. Activists then contacted the police. A volunteer personally visited the central police inspectorate, where he was told that territorial responsibility for the site lies with the Buiucani district police. He was advised to file an official complaint, which they did.

  7. Case opened. In early August, “Pădurea Noastră” received confirmation that a case was opened concerning the illegal cutting of the Fig Garden.

According to Vladislav Sânduliak, the investigation will reveal who made the illegal decision to cut down the trees since no permit was issued by the Ministry of Environment. If this is a crime, those responsible must be held accountable.

“Pădurea Noastră” will continue to monitor the progress of the investigation and fight to preserve green spaces in Chișinău and across Moldova. This story is an example of how active citizens and civil society organizations can influence situations by uniting for the common good.

Deschis dosar privind tăierea Grădinii de smochini din centrul Chișinăului: cum a reușit unirea activiștilor să obțină o anchetă

Tag: padurea noastra

Ministerul Mediului și Inspectoratul pentru Protecția Mediului au demarat o anchetă privind tăierea ilegală a unei grădini în inima Chișinăului.

Este vorba despre o grădină unică de smochini, unde creșteau smochin, gutui japonez și dud, care acum a dispărut, iar ce se va întâmpla pe acest loc încă nu se cunoaște. Un rol important în atragerea atenției asupra acestui caz l-a avut organizația civică „Pădurea Noastră”, ale cărei activiști, împreună cu voluntari, jurnaliști și cetățeni implicați, au reușit să obțină deschiderea unui dosar penal.

Directorul bazinului, Vasile Cerbușcă, a explicat că tăierea face parte din proiectul de renovare a zonei: pe locul grădinii este planificată amenajarea unui gazon și a unei zone de relaxare modernizate.

Totuși, lipsa unui permis oficial pentru doborârea copacilor a provocat un val de nemulțumiri în societate. Activii „Pădurea Noastră” au devenit inițiatorii anchetei și ai controlului public.

Activii „Pădurea Noastră” sunt bucuroși că cetățenii știu să se unească: „Mulțumim tuturor celor care au ajutat: organizațiilor europene pentru instruirea în advocacy, activiștilor civici pentru sfaturi, jurnaliștilor pentru acoperirea la timp a evenimentelor și locuitorilor Chișinăului pentru fotografii și video. „Pădurea Noastră” este o organizație populară, fără politicieni sau oligarhi în spate. Acționăm din entuziasm și cu sprijinul mic al prietenilor-voluntari.

Grădina de smochini a arătat că unitatea este posibilă: oameni cu viziuni diferite s-au unit pentru sănătate, viață și viitor. Suntem mândri că am reușit să ducem vocea poporului în birourile potrivite. Moldovenii pot fi uniți când e vorba de probleme simple și importante pentru toți”.

Cronologia evenimentelor din perspectiva „Pădurea Noastră”

  1. Primele cereri de informații. Organizația a trimis patru scrisori identice către Ministerul Mediului, Primăria Chișinău, universitate (administrația bazinului) și compania Spații Verzi, solicitând informații oficiale pe baza legii privind accesul la informațiile publice.

  2. Răspunsul Ministerului Mediului. Instituția a comunicat că nu există permis pentru tăiere. În copie la scrisoare a fost inclus inspectorul de mediu, cu rugămintea de a clarifica situația.

  3. Lipsa de dovezi a inspectorului. Potrivit lui Vladislav Sânduliak, inspectorul a declarat că nu a găsit dovezi privind existența grădinii de smochini — nici măcar rădăcini ale copacilor.

  4. Căutarea dovezilor prin implicarea publică. Activistul a postat pe Facebook o solicitare către locuitorii Chișinăului să ajute cu fotografii și videoclipuri ale tăierii. Oamenii au trimis rapid materiale care au fost transmise inspectorului.

  5. Ignorarea de către inspector. După ce a primit dovezile, inspectorul a încetat să mai răspundă și să comunice despre începerea anchetei.

  6. Sesizarea poliției. Atunci activiștii s-au adresat poliției. Un voluntar a vizitat Inspectoratul central de poliție, unde i s-a explicat că responsabilitatea teritorială aparține poliției sectorului Buiucani. I s-a recomandat să depună o plângere oficială, lucru care a fost făcut.

  7. Deschiderea dosarului. La începutul lunii august, „Pădurea Noastră” a primit confirmarea că dosarul penal privind tăierea ilegală a Grădinii de smochini a fost deschis.

Potrivit lui Vladislav Sânduliak, ancheta va stabili cine a luat decizia ilegală de tăiere, întrucât nu a existat niciun permis emis de Ministerul Mediului. Dacă este o infracțiune, vinovații trebuie să răspundă.

„Pădurea Noastră” va continua să monitorizeze evoluția anchetei și să lupte pentru conservarea spațiilor verzi în Chișinău și în întreaga Moldovă. Această poveste este un exemplu despre cum cetățenii activi și organizațiile societății civile pot influența situația, unindu-se pentru binele comun.

Открыто дело по вырубке Инжирного сада в центре Кишинева: как объединение активистов добилось расследования

Tag: padurea noastra

Министерство окружающей среды и Инспекторат защиты окружающей среды начали расследование факта незаконной вырубки сада в самом сердце Кишинева.

Речь идёт об уникальном Инжирном саде, где росли инжир, японская айва и шелковица, — теперь этот зелёный уголок исчез, и что на этом месте будет дальше пока не известно. Важную роль в привлечении внимания к этому делу сыграла общественная организация «Pădurea Noastră», активисты которой совместно с волонтёрами, журналистами и неравнодушными горожанами смогли добиться открытия уголовного дела.

Директор бассейна Василе Чербушка объяснил, что вырубка была частью проекта реконструкции территории: на месте сада планируется устройство газона и обновлённой зоны отдыха.

Однако отсутствие официального разрешения на снос деревьев вызвало общественный резонанс. Активисты «Pădurea Noastră» стали инициаторами расследования и общественного контроля.

Активисты «Pădurea Noastră»  рады тому, что граждане умеют объединяться: «Мы благодарим всех, кто помог: европейские организации за обучение адвокации, гражданских активистов — за советы, журналистов — за своевременное освещение, а жителей Кишинева — за фото и видео. „Pădurea Noastră“ — это народная организация без политиков и олигархов за спиной. Мы действуем на энтузиазме и небольшой поддержке друзей-волонтёров.

Инжирный сад показал, что единство возможно: люди разных взглядов объединились ради здоровья, жизни и будущего. Мы гордимся, что смогли донести голос народа до нужных кабинетов. Молдаване могут быть едины, когда речь идёт о простых и важных для всех проблемах».

Хронология событий с позиции «Pădurea Noastră»

  1. Первые запросы информации. Организация направила четыре одинаковых письма в Министерство Экологии, Примэрию Кишинева, университет (ведомство бассейна), а также в компанию Spații Verzi, с просьбой предоставить официальную информацию на основании закона об открытости публичной информации.
  2. Ответ Министерства экологии. Ведомство сообщило, что разрешения на вырубку не было. При этом в копии письма был поставлен инспектор по охране окружающей среды с просьбой выяснить ситуацию.
  3. Отсутствие доказательств у инспектора. По словам Владислава Сандуляка, инспектор заявил, что не обнаружил свидетельств существования инжирового сада — не нашли даже корней деревьев.
  4. Поиск доказательств через общественность. Активист опубликовал в Facebook пост с просьбой к жителям Кишинева помочь найти фото- и видеодоказательства вырубки. Местные жители оперативно прислали снимки и видео, которые были переданы инспектору.
  5. Игнорирование инспектором. После передачи доказательств инспектор перестал выходить на связь и не отвечал на вопросы о начале расследования.
  6. Обращение в полицию. Тогда активисты обратились в полицию. Один из волонтёров лично посетил центральный инспекторат полиции, где ему объяснили, что территориальная ответственность за этот участок принадлежит полиции района Буюкан. Было рекомендовано написать официальное заявление. Так и сделали.
  7. Открытие дела. В начале августа организация «Pădurea Noastră» получила подтверждение, что по факту незаконной вырубки Инжирного сада дело открыто.

По словам Владислава Сандуляка, расследование покажет, кто именно принял незаконное решение о вырубке, ведь никакого разрешения от Министерства экологии не было. Если это преступление, то виновные должны понести ответственность.

«Pădurea Noastră» продолжит следить за ходом расследования и бороться за сохранение зелёных зон в Кишинёве и по всей Молдове. Эта история — пример того, как активные граждане и общественные организации могут влиять на ситуацию, объединяясь ради общего блага.

Evidence of Fig Orchard Logging Submitted to Chisinau Police

Tag: padurea noastra

Residents of the capital and environmental activists are closely monitoring the situation surrounding the so-called fig orchard, which, according to them, once stood in the center of Chisinau and was illegally cut down.

However, an official environmental inspector, who was contacted online, claims that this orchard never existed and that he found no signs of logging at the site.

According to environmental activist Vladislav Sanduliak, the young inspector requested clear evidence proving both the existence of the orchard and the fact of its destruction. The inspector stated that he personally visited the site and did not see a single tree stump. Moreover, when he inquired at the swimming pool area near the alleged logging site, he was told that no one knew about the orchard and that no trees had been cut down there.

The inspector indicated that without concrete evidence—photos or videos directly documenting the logging process—he would be unable to open an official case. Despite the journalist providing “before and after” images sourced online, this was deemed insufficient.

In this context, representatives of the public organization “Pădurea Noastră” are calling on anyone with information, photos, or video materials to send them in and support the investigation. In their view, the situation is perplexing, creating the impression that the residents of the capital are slowly being “led around by the nose.”

They also do not rule out the possibility that there may be a single beneficiary of the logging who is likely taking steps to “resolve the issue.” Activists emphasize that they have neither financial backing nor administrative resources—they are simply ordinary citizens who submitted a request to the Ministry of Environment, which became the catalyst for the inspection to begin.

It is noted that without an official complaint, the case would not have moved forward. According to the activists, all the articles and protests in the press merely create the illusion of an investigation, while in reality, no action is taken without a formal complaint from citizens. This situation is likely the same in other cases of illegal logging within the city and throughout Moldova.

The journalist calls on readers to help: to gather evidence, request CCTV footage from the police, and provide witness testimony confirming that the orchard existed and has now been destroyed. It is important for people to unite so that the inspectorate can conduct a thorough investigation.

Official Update on the Fig Orchard Logging Case

The public organization “Pădurea Noastră” has sent an official request to the Ministry of Environment regarding the alleged illegal logging of a fig orchard (Ficus carica) in the center of Chisinau.

In accordance with Law No. 148/2023 on Access to Information of Public Interest, an official response was received from the Ministry of Environment:

“The Ministry, through the Environmental Protection Agency, has reviewed your request and informs you that the logging of fig trees was carried out without the necessary authorization documents required by current legislation. In the near future, the Environmental Inspectorate will send an official letter detailing the measures taken in this case.”

Currently, the organization “Pădurea Noastră” has submitted a complaint to the police commissariat to clarify the circumstances. A response has not yet been received.

Dovezile privind defrișarea livezii de smochini au fost transmise la poliția din Chișinău

Tag: padurea noastra

Locuitorii capitalei și ecologiștii urmăresc cu îngrijorare situația în jurul așa-numitei livezi de smochini care, potrivit acestora, a existat cândva în centrul Chișinăului și ar fi fost defrișată ilegal.

Cu toate acestea, un inspector ecologic oficial, cu care s-a reușit contactul online, susține că această livadă nu a existat niciodată și că nu a descoperit urme de defrișare la fața locului.

Potrivit ecologistului Vladislav Sanduliak: Tânărul angajat al inspectoratului a solicitat dovezi convingătoare privind existența livezii și faptul defrișării acesteia. El a declarat că a fost personal la fața locului și nu a văzut niciun ciot. Mai mult, când a întrebat pe teritoriul bazinului aflat lângă locul presupusei defrișări, i s-a răspuns că nu știe nimeni de existența livezii și că nu a avut loc nicio defrișare.

Inspectorul a menționat că, fără dovezi concrete – foto sau video direct din momentul defrișării – nu poate deschide un dosar oficial. În ciuda fotografiilor „înainte și după” transmise de jurnalist din surse online, acestea s-au dovedit a fi insuficiente.

În acest context, reprezentanții organizației „Pădurea Noastră” fac apel către toți cei care dețin informații, fotografii sau materiale video să le trimită pentru a sprijini ancheta. În opinia lor, situația ridică mari semne de întrebare – lăsând impresia că locuitorii capitalei sunt treptat „duși de nas”.

Totodată, nu este exclus ca în spatele defrișării să existe un beneficiar care, probabil, depune eforturi pentru a „rezolva problema”. Activistii subliniază că nu dispun de sprijin financiar sau administrativ – sunt doar cetățeni simpli care au înaintat o solicitare către Ministerul Mediului, ceea ce a declanșat procesul de verificare.

Se subliniază că, fără o plângere oficială, cazul nu ar fi avansat. Toate articolele din presă și mitingurile, în opinia activiștilor, creează doar iluzia unei anchete, în timp ce acțiunile reale nu sunt întreprinse fără o plângere scrisă din partea cetățenilor. Probabil, aceeași situație se repetă și în alte cazuri de defrișări ilegale în oraș și în întreaga Republică Moldova.

Jurnalistul adresează un apel cititorilor: să contribuie la colectarea dovezilor, să solicite imaginile de pe camerele de supraveghere de la poliție, să depună mărturie privind existența livezii și distrugerea acesteia. Este important ca oamenii să se unească pentru ca inspectoratul să poată desfășura o anchetă completă.

Notă oficială privind cazul defrișării livezii de smochini

Organizația publică „Pădurea Noastră” a trimis o solicitare oficială către Ministerul Mediului referitoare la presupusa defrișare ilegală a unei livezi de smochini (Ficus carica) în centrul Chișinăului.

În conformitate cu Legea nr. 148/2023 privind accesul la informațiile de interes public, a fost primit următorul răspuns oficial din partea Ministerului Mediului:

„Ministerul, prin intermediul Agenției de Mediu, a examinat solicitarea dumneavoastră și comunică faptul că defrișarea arborilor de tip «Smochin» a fost efectuată fără documentele de autorizare prevăzute de legislația în vigoare. În perioada următoare, Inspectoratul pentru Protecția Mediului va expedia o scrisoare oficială cu informații despre măsurile întreprinse în acest caz.”

În prezent, organizația „Pădurea Noastră” a transmis o plângere către comisariatul de poliție pentru clarificarea circumstanțelor. Răspunsul este în așteptare.

Доказательства вырубки инжирного сада переданы в полицию Кишинёва

Tag: padurea noastra

Жители столицы и экологи с тревогой следят за ситуацией вокруг так называемого инжирного сада, который, по их словам, когда-то рос в центре Кишинева и был незаконно вырублен.

Однако официальный экологический инспектор, с которым удалось связаться онлайн, утверждает, что этого сада никогда не существовало и что никаких следов вырубки на месте он не обнаружил.

По словам эко-активиста Владислава Сандуляка: Молодой сотрудник инспекции попросил предоставить ему убедительные доказательства существования сада и факта его уничтожения. По его словам, он лично побывал на месте и не увидел ни одного пня. Более того, когда он поинтересовался на территории бассейна — рядом с местом предполагаемой вырубки — там ему ответили, что про сад ничего не знают и никакой вырубки не было.

Инспектор заявил, что без конкретных доказательств — фото или видео непосредственно с процесса вырубки — он не сможет открыть официальное дело. Несмотря на предоставленные журналистом фотографии из интернета «до и после», этого оказалось недостаточно.

В связи с этим представители общественной организации «Pădurea Noastră» призывают всех, кто располагает какой-либо информацией, фото- или видеоматериалами, присылать их и поддерживать расследование. По их мнению, ситуация вызывает недоумение — складывается впечатление, что жителей столицы хотят медленно «обвести вокруг пальца».

При этом не исключается, что у вырубки есть один выгодополучатель, который, вероятно, предпринимает меры для «решения вопроса». Общественники подчёркивают, что у них нет ни финансовой поддержки, ни административного ресурса — они просто простые граждане, обратившиеся в министерство экологии, что стало толчком для начала проверки.

Отмечается, что без официального заявления дело не сдвинулось бы с места. Все сообщения и митинги в прессе — по мнению активистов — лишь создают иллюзию расследования, тогда как реальных действий без жалобы граждан не предпринимается. Такая же ситуация, вероятно, складывается и с другими случаями незаконной вырубки в городе и по всей Молдове.

Журналист обращается к читателям с просьбой помочь: собрать доказательства, запросить у полиции записи с камер наблюдения, выступить свидетелями существования сада и его уничтожения. Важно объединиться, чтобы инспекция смогла провести полноценное расследование.

Официальная справка по делу вырубки инжирного сада

Общественная организация «Pădurea Noastră» направила официальный запрос в Министерство экологии по поводу предполагаемой незаконной вырубки инжирного сада (Ficus carica) в центре Кишинева.

В соответствии с Законом № 148/2023 о доступе к информации, представляющей общественный интерес, получен официальный ответ Министерства окружающей среды:

«Министерство через Агентство по охране окружающей среды рассмотрело ваше обращение и сообщает, что вырубка деревьев вида «Инжир» была проведена без необходимых разрешительных документов, предусмотренных действующим законодательством. В ближайшее время Инспекторат по охране окружающей среды направит официальное письмо с информацией о предпринятых мерах.»

В данный момент организация «Pădurea Noastră» отправила заявление в коммисариат полиции для разъяснения обстоятельств. Ответ пока не получен.