De ce betonarea râurilor și „curățarea” lor sunt o greșeală pentru Chișinău și Republica Moldova (studii)

Tag: schimbări climatice

Timp de decenii, orașe din întreaga lume, inclusiv Chișinăul, au încercat să „domolească” râurile prin betonare și îndreptarea albiilor. Se credea că canalizarea râurilor va preveni inundațiile, va îmbunătăți drenajul și va facilita dezvoltarea urbană. Totuși, cercetările moderne arată clar: betonarea râurilor nu rezolvă problema — ci o agravează.

Ce se întâmplă când râurile sunt încorsetate în beton

Studiile hidrologice ale US Geological Survey încă din secolul XX (Leopold & Wolman, 1960) au demonstrat că, atunci când un râu este constrâns între maluri de beton și albia sa este îndreptată, viteza curgerii apei crește brusc. Râul se transformă, practic, într-o conductă.

Același lucru se întâmplă și cu râul Bîc din Chișinău.

În timpul ploilor abundente, apa nu mai poate ieși în luncă și nu mai este reținută de vegetație sau soluri — ea se deplasează rapid în aval, cu o viteză periculoasă.

Cercetările recente (Brody et al., 2019, Journal of Environmental Management) confirmă că orașele cu râuri puternic canalizate suferă pagube mai mari în urma inundațiilor, mai ales în condițiile precipitațiilor extreme, tot mai frecvente din cauza schimbărilor climatice.

Betonul nu absoarbe apa, nu o filtrează și nu răcește orașul. El doar accelerează curgerea și transferă problema mai departe, în aval.

De ce sunt „curățate” râurile, dacă ele au curs normal timp de milenii?

Problema principală nu constă în râuri ca atare, ci în îndreptarea lor.

În perioada sovietică, un număr mare de sectoare de râu au fost rectificate pentru extinderea terenurilor agricole, construirea de autostrăzi, căi ferate și alte infrastructuri.

Astăzi, în Republica Moldova, pentru „curățarea” a 1 km de râu se cheltuie între 800.000 și 1,5 milioane de lei. Aceste lucrări trebuie însă repetate periodic — iar costurile nu se termină niciodată.

Singura soluție durabilă este refacerea meandrelor naturale ale râurilor, nu adâncirea și îndreptarea lor continuă.

De ce râurile sunt meandrate în natură?

Râurile meandrează deoarece acesta este modul natural de disipare a energiei apei și de menținere a echilibrului dintre eroziunea malurilor și depunerea aluviunilor pe câmpii.

Meandrele:

  • încetinesc curgerea apei,

  • reduc riscul inundațiilor catastrofale,

  • susțin ecosistemele de luncă.

Îndreptarea râurilor, dimpotrivă, accelerează curgerea, duce la uscarea luncilor, distruge ecosistemele și mută riscurile de inundații mai jos pe cursul râului.

Ce fac râurile naturale — și de ce acest lucru funcționează

Râurile cu maluri naturale, vegetație și lunci funcționale se comportă complet diferit.

Platforma interguvernamentală IPBES (ONU, 2019) arată că malurile restaurate, zonele umede și luncile inundabile pot:

  • reduce vârfurile de viitură cu 20–40%,

  • încetini curgerea apei,

  • reîncărca apele subterane,

  • filtra poluanții înainte ca aceștia să ajungă în râu.

Exact aceste funcții lipsesc astăzi râului Bîc și multor râuri mici din Republica Moldova.

Natura este mai ieftină decât betonul și îndreptarea albiilor

Potrivit Băncii Mondiale (2019), fiecare 1 euro investit în infrastructură durabilă și bazată pe natură economisește până la 4 euro cheltuiți pentru înlăturarea consecințelor dezastrelor.

OECD (2020) subliniază că:

  • soluțiile din beton necesită reparații permanente,

  • costurile lor cresc odată cu fiecare inundație extremă,

  • acestea se adaptează slab la noile condiții climatice.

Pentru Chișinău, acest lucru înseamnă milioane de lei cheltuite nu pentru dezvoltarea orașului, ci pentru remedierea efectelor unor soluții depășite.

Râurile restaurate readuc viața

Studiul Palmer et al. (2010, Science) arată că restaurarea râurilor duce la:

  • revenirea populațiilor de pești,

  • creșterea numărului de păsări,

  • refacerea populațiilor de polenizatori,

  • îmbunătățirea calității apei în 3–5 ani.

Pentru râul Răut și afluenții săi, aceasta este o șansă de a restabili funcțiile ecosistemice pierdute din cauza îndreptării albiilor, defrișării malurilor și presiunii agricole.

Coridoarele riverane — „aer condiționat” natural pentru oraș

Zonele verzi de-a lungul râurilor nu sunt un „lux”, ci o necesitate climatică.

Conform revistei Urban Climate (Gunawardena et al., 2017), coridoarele verzi riverane:

  • reduc temperatura aerului cu 1–3°C,

  • diminuează efectul de insulă de căldură urbană.

Pentru Chișinău, care suferă tot mai des de valuri de căldură, restaurarea râului Bîc este o chestiune de sănătate publică și confort urban.

Lumea își schimbă deja abordarea — este timpul și pentru Moldova

În întreaga lume, orașele renunță la beton:

  • Germania și Țările de Jos implementează politica „Room for the River”,

  • Seul a demontat betonul și a restaurat râul Cheonggyecheon,

  • Franța investește masiv în renaturarea râurilor mici.

Fermierii din Etiopia au învățat să refacă pădurile și să câștige din credite de carbon

Tag: schimbări climatice

În sudul Etiopiei, în regiunea Humbo, fermierii au demonstrat că refacerea pădurilor poate fi nu doar un proces ecologic, ci și unul rentabil din punct de vedere economic. Povestea acestui peisaj este un exemplu clar despre cum versanții muntoși degradați s-au transformat într-o sursă de venit durabil pentru comunitățile locale, datorită acțiunilor colective și finanțării prin mecanisme de carbon.

De la munți sterili la o pădure vie

În anul 2005, organizația internațională World Vision a lansat în Humbo o inițiativă de refacere naturală a pădurilor gestionată de fermieri. Proiectul a acoperit 2 728 de hectare de terenuri montane puternic degradate. În prima lună, specialiștii au purtat consultări cu comunitățile locale, acordând o atenție deosebită celor mai sărace gospodării, care depindeau de producerea cărbunelui vegetal și de colectarea lemnului de foc.

Pentru implementarea proiectului au fost create șapte cooperative la nivel de kebele (unități administrative locale). Membrii acestora au fost instruiți în domeniul managementului forestier, iar persoanelor dependente de exploatarea lemnului li s-au oferit surse alternative de venit. În timp, cooperativele s-au unit într-o federație care numără astăzi 5 184 de membri, dintre care aproximativ 25% sunt femei.

Rezistență, amenințări și primele victorii

Procesul de refacere a pădurii nu a fost lipsit de dificultăți. Potrivit lui Mekonnen Gudjo, președintele Cooperativei pentru Dezvoltarea Pădurilor Montane Hobicha Bada Woyito, la început mulți localnici s-au opus restricțiilor impuse.

„Oamenii nu voiau să piardă accesul liber la resursele forestiere. Când am încercat să stopăm tăierile ilegale și pășunatul, membrii comitetului au fost supuși presiunilor, iar culturile lor au fost distruse”, își amintește el.

Situația a devenit atât de tensionată încât unul dintre președinții cooperativei a fost atacat și ulterior a decedat din cauza rănilor suferite. Doar după intervenția autorităților locale și organizarea pazei a fost posibilă protejarea zonei și continuarea proiectului.

Astăzi, cooperativa gestionează 372 de hectare de pădure refăcută. Dacă la început avea doar 25 de membri, în prezent numărul lor a ajuns la 935. Unii fermieri au fost nevoiți să părăsească terenurile din interiorul zonei împrejmuite prin decizie judecătorească, iar alții au trebuit să înlăture plantațiile de eucalipt care nu corespundeau obiectivelor de restaurare a ecosistemului.

Cum funcționează refacerea gestionată de fermieri

Instrumentul-cheie al proiectului a fost refacerea naturală a pădurilor gestionată de fermieri (FMNR). Această abordare se bazează pe regenerarea vegetației din butuci vii, rădăcini și semințe. Fermierii selectează lăstarii cei mai viguroși, efectuează tăieri controlate și direcționează creșterea arborilor, accelerând acumularea de biomasă. În plus, au fost crescute puieți în pepiniere și realizate plantări suplimentare în zonele deschise.

Potrivit lui Mulugeta Zeleke, angajat al World Vision, FMNR este „o metodă ieftină, rapidă și ușor de replicat pentru refacerea terenurilor agricole, forestiere și de pășunat”.

Rezultatele au devenit vizibile după câțiva ani: pădurea a redus riscul de inundații, a stabilizat regimul precipitațiilor, a îmbunătățit nivelul apelor subterane și chiar a contribuit la reapariția unor izvoare. Fauna sălbatică a revenit, iar microclimatul local a devenit mai răcoros și mai stabil.

Creditele de carbon: un punct de cotitură economic

Un moment decisiv a fost anul 2012, când cooperativele din Humbo au început să obțină venituri din vânzarea creditelor de carbon. Până atunci, mecanismele pieței carbonului erau aproape necunoscute în regiunea Wolaita, însă proiectul a atras rapid atenția și a devenit un exemplu pentru alte comunități din întreaga țară.

Veniturile obținute din creditele de carbon au permis cooperativei să creeze o moară de făină cu prețuri accesibile pentru populația locală, să deschidă un birou, să închirieze depozite și magazine. O parte din fonduri este oferită membrilor sub formă de credite fără dobândă pentru dezvoltarea gospodăriilor lor.

În fiecare an, specialiștii măsoară stocurile de carbon în 85 de parcele de probă, fiecare având dimensiunea de 20×20 metri, pe întreaga suprafață a proiectului. Deși veniturile din creditele de carbon variază, potențialul lor este evident: dacă în 2024 cooperativa a obținut aproximativ 435 000 de birr, în 2025 suma a depășit 5 milioane de birr. În perioada următoare, se planifică distribuirea a câte 10 000 de birr către 500 de membri ai cooperativei.

Lecțiile din Humbo

Experiența Humbo arată că refacerea pădurilor este posibilă chiar și în condiții de sărăcie severă și conflict social, cu condiția implicării reale a comunităților locale și a unei distribuții echitabile a beneficiilor.

„Acest proiect mi-a schimbat percepția asupra a ceea ce este posibil. Dacă oamenii cred într-o idee și se simt parte a ei, pot realiza lucruri care par imposibile”, a declarat dr. Getachew Hiruy, reprezentant al Comisiei pentru Dezvoltare și Servicii Sociale.

Cum poate învăța Moldova din experiențele europene pentru combaterea schimbărilor climatice

Tag: schimbări climatice

Uniunea Europeană are o influență pozitivă asupra Republicii Moldova, inclusiv pe domeniul mediului și schimbărilor climatice.

Este vorba atât de asistența politică oferită, cât și cea tehnică. Moldova nu trebuie să acționeze de una singură. Este oportun să preia practicile europene în acest proces de trecere de la o economie bazată pe poluare și folosirea energiei fosile spre o economie verde, durabilă.

Declarațiile aparțin co-liderului național al Proiectului Green Agenda, Iordanca Rodica Iordanov, și au fost făcute la dezbaterea: „Gradul de pregătire a populației și disponibilitatea acesteia de a sprijini inițiativele pentru tranziția verde a Republicii Moldova”, transmite IPN.

„O tranziție verde ar în semna preluarea acestor experiențe și preluarea cadrului normativ și tehnic, adaptat la situația Moldovei. Noi nu putem să-l copiem pentru că avem specificul țării, specificul geografic și specificul climatic”, a menționat Iordanca Rodica Iordanov. Iar cu resursele financiare pe care le are, Republica Moldova nu va face față acestui proces sau va face față, dar într-un termen foarte lung. În aceste condiții, sprijinul european este valoros. UE susține Moldova în acest proces prin diferite forme, granturi, credite, a remarcat experta.

Lipsa pădurilor, spune Iordanca Rodica Iordanov, influențează decisiv schimbările climatice. Iată de ce trebuie să fie găsit echilibrul între confort și protejarea ecosistemului. În cazul în care se defrișează pădurile, apar inclusiv riscurile de alunecări de teren, secetă, ploi torențiale.

„Acum se observă și o tendință. Se declară de fiecare dată, când avem criză energetică, că nu vom avea destul lemn de foc și trebuie cetățeanul susținut și deschidem tăierile. Această abordare nu este constructivă și nu este una în favoarea protecției mediului și reducerii impactului de schimbări climatice”, a menționat co-liderul național al Proiectului Green Agenda.

În cadrul dezbaterii, au fost prezentate rezultatele unui studiu realizat în Republica Moldova timp de șase luni. 82% dintre respondenți consideră defrișările drept principala cauză a schimbărilor climatice. 57% la sută dintre cei chestionați susțin că atât factorii naturali, cât și activitatea umană contribuie la schimbările climatice.

Studiu a fost elaborat în cadrul proiectului „Agenda Verde” implementat de către Institutul pentru Mediu din Stockholm, finanțat de Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională, partenerul național de implementare fiind AO EcoContact.

Eco-activiștii cer transparență în proiectele de restaurare a pădurilor

Tag: schimbări climatice

Republica Moldova va primi în curînd 200 de milioane de euro pentru sădirea pădurilor și atunci există doar două opțiuni: ori vom deveni o țară europeană frumoasă, prosperă, ori nu vom vedea nici păduri, nici bani.

Această opinie a fost exprimată activistul de mediu, unul dintre liderii echipei „Taborul Mamei Pămînt”, student la facultatea de ecologie a Universității Tehnice din Moldova, Vladislav Sanduleac relatează Noi.md.

El a spus că există un motiv imens pentru îndoieli, iar motive pentru a pune la îndoială activitatea Moldsilva oferă rapoartele de audit ale Curții de Conturi.

Cel mai recent dintre acestea se referă la probleme precum: nereguli în distribuirea subvențiilor, lipsă de transparență și control, nereguli în procesul de autorizare a tăierilor, prețuri netransparente, nereguli în distribuirea lemnului de foc, depășirea limitelor stabilite, defecte în metodologia de stabilire a prețurilor, nereguli în mecanismul de distribuire a subvențiilor.

„Exploatarea ilegală a pădurilor este o poveste aparte. Ultimii care au furat păduri în valoare de 2-4 milioane de lei au fost amendați cu 67.500 de lei. Se pare că statul a creat condiții favorabile pentru furtul pădurilor, mai ales cînd silvicultorii au salarii mizere. Îndrăznesc să spun că dacă toate aceste încălcări există, ele vor afecta și acele 200 de milioane de bani din creditele europene”, a declarat activistul de mediu.

Potrivit lui, astfel de cazuri au fost deja menționate în presă la plantarea puieților. De exemplu, auditorii au vizitat ocolul silvic Vadul-lui-Vodă, unde, potrivit documentelor, au fost plantați 1 866 de salc]mi pe o suprafață de 0,8 hectare. Dar auditorii au avut suspiciuni că această lucrare nu a fost efectuată. Ei au prezentat fotografii în care se vede iarbă și tufișuri în loc de pădure și copaci.

„S-ar părea că este de datoria ministrului să facă ordine în instituțiile care se află în subordinea sa, dar ministrul, dimpotrivă, apără agenția Moldsilva în toate modurile posibile, înregistrînd clipuri video în care aduce dovezi împotriva informațiilor false. Într-unul dintre videoclipurile sale, el ține în mîini niște hîrtii, afirmând că acestea sînt documente pentru defrișare legală și că aceste documente vor apărea pe site-ul Moldsilva în termen de o săptămînă. A trecut deja o lună și aceste documente nu au apărut. Poate că vor exista experți care vor explica de ce documentele nu sînt publicate în domeniul public, sau ministrul însuși va preciza acest lucru?”, a subliniat Vladislav Sanduleac.

El a menționat că site-ul web al agenției face referire la cel mai recent studiu realizat în 2010.

„Din cîte înțeleg, din cauza schimbărilor climatice globale, este necesar un studiu pentru a înțelege exact cîtă pădure ne putem permite să tăiem și cîtă trebuie păstrată din cauza schimbărilor globale. Iar Moldsilva cel mai probabil lucrează după vechile sisteme sovietice, cînd logica statului era creșterea producției, extragerea mineralelor și resurselor naturale, dar nu și adaptarea la secetă. Poate vom putea găsi experți sau să-l întrebăm pe ministru dacă ministerul intenționează să studieze ultimele tendințe și să adapteze tăierile de pădure în vederea combaterii arșiței și secetei?”, se întreabă activistul de mediu.

Potrivit lui, dacă ei spun că intenționează să planteze o mulțime de copaci în acest scop, atunci au întîrziat prea mult cu plantarea. Acei copaci pe care îi vor planta vor da rezultate peste zeci de ani.

„Iar noi avem nevoie deja ieri! Și de aceea conservarea copacilor bătrîni, care astăzi dau umbră și rețin umiditatea în sol, este singura opțiune adevărată pentru a combate seceta astăzi, dar nu peste 30 de ani”, a subliniat Vladislav Sanduleac

Defrișarea pădurilor continuă să crească, în ciuda promisiunilor globale. Cum reacționează Moldova?

Tag: schimbări climatice

Știrile din ultimele luni avertizează despre schimbări serioase:

„Ne așteaptă o perioadă cu temperaturi ridicate, care va dura aproximativ 80 de zile”, a declarat expertul Sergiu Dobrojean;

„Debitul pe segmentul moldovenesc al Nistrului rămâne la 100 m3/s.” – împărtășește observațiile doctorul în științe Ilia Trombițchi.

Au trecut deja mai mult de trei ani de la summitul climatic COP26 din 2021, când 140 de țări, inclusiv Moldova, au semnat declarația privind stoparea defrișărilor globale până în 2030. Totuși, datele recente arată că situația se agravează.

Conform raportului Forest Declaration Assessment 2024, anul trecut au fost distruse 6,4 milioane de hectare de pădure la nivel mondial. Alte peste 62 de milioane de hectare au fost afectate de degradare din cauza tăierilor, construcției de infrastructură și incendiilor. Printre cauzele principale se numără creșterea cererii pentru carne, soia, ulei de palmier și nichel.

Moldova, deși nu face parte din țările cu păduri tropicale, se confruntă și ea cu problema despăduririi.

Unul dintre cele mai recente cazuri, conform procuraturii, implică trei bărbați care au încercat să fure peste 4000 m³ de lemn în raionul Anenii Noi, ceea ce echivalează (pentru pădure tânără sau matură) cu aproximativ 4000 sau 12 000 de arbori tăiați, respectiv 0,4 sau 1,5 hectare de pădure continuă, echivalentul a 2 – 4 milioane lei moldovenești. Ca pedeapsă pentru daunele provocate, aceștia vor primi doar o amendă de 67 500 de lei!!! Astfel, prin sancțiuni minime, statul creează condiții avantajoase pentru furtul de lemn în Moldova!

Pe site-ul Moldsilva, ultimele cercetări sunt marcate cu anul 2010, ceea ce arată că organizația, cel mai probabil, rămâne în urmă în activitatea sa față de indicatorii în continuă schimbare ai climei.

Organizația este de asemenea supusă criticilor constante din partea experților și cetățenilor din cauza lipsei de transparență în raportare: câți arbori au fost tăiați și unde au fost vânduți? Ce suprafață în hectare reprezintă acest volum și în ce măsură suprafața împădurită depășește suprafața defrișată?

Temerile cetățenilor și ale experților au fost confirmate de ultimul audit extern la sfârșitul anului 2023, când Curtea de Conturi a verificat utilizarea a 50,2 milioane de lei alocați către Moldsilva. Auditul a constatat:

• Lipsa criteriilor clare de distribuție a lemnului de foc, ceea ce a dus la includerea în listele de beneficiari a mai multor membri ai aceleiași familii și persoane cu surse alternative de încălzire;
• Unele întreprinderi, cum ar fi „Administrația de Stat a Drumurilor”, nu au raportat volumele de lemn colectate și nici distribuția acestora;
• Mecanismul de formare a prețurilor la lemnul de foc a fost considerat defectuos, contribuind la creșterea nejustificată a prețurilor și la reducerea accesibilității combustibilului pentru populație.

Există exemple izolate în lume care oferă speranță, dar per ansamblu situația se înrăutățește!

În Brazilia, datorită eforturilor noului guvern, defrișările din bazinul Amazonului au scăzut cu 62% într-un an. Totuși, în savana Cerrado – un alt biom important – rata defrișărilor a crescut cu 68%. Indonezia, care anterior înregistrase progrese în limitarea defrișărilor, arată din nou o creștere – cu 57% într-un an.

Specialiștii subliniază: măsurile voluntare sunt ineficiente, este nevoie de reglementări stricte și finanțare internațională pentru protejarea pădurilor. În UE se planifică introducerea unei interdicții asupra importului de produse asociate cu defrișările – cafea, cacao, mobilă.

În Moldova, în ciuda faptului că are una dintre cele mai mici rate de împădurire din Europa, nu se introduc interdicții noi, ci se continuă tăierea stejarilor pentru fabricile de mobilă și producția internă.

Deși există inițiative orientate spre refacerea pădurilor, campania națională de împădurire își propune să crească ponderea pădurilor până la 15% din suprafața totală a țării (în prezent este în jur de 11%), experții subliniază că acest lucru nu este suficient – este necesară înăsprirea responsabilității pentru tăierile ilegale și consolidarea controlului asupra utilizării terenurilor.

Unii experți și activiști de mediu cer chiar interzicerea totală a defrișărilor pe întreg teritoriul țării pentru următorii 10 ani.

Ministerul Mediului nu comentează aceste declarații, însă renunțarea la defrișări este unul dintre obiectivele principale ale COP29, al cărei membru este și Republica Moldova. Dar dacă într-adevăr Moldova își asumă acest obiectiv – nu se știe! Reprezentanții oficiali nu au comentat în niciun fel această țintă a conferinței COP29.

Mai avem doar șase ani până la termenul global – anul 2030. Dacă vom continua să închidem ochii la defrișări, Moldova riscă să rămână fără protecție naturală împotriva secetelor, eroziunii și schimbărilor climatice.

De ce Moldova este săracă? Povestea unui stejar cât greutatea lui în aur!

Tag: schimbări climatice

Comorile ecologice de sub picioarele noastre sunt adesea subevaluate.

Pe fundalul schimbărilor climatice, secetelor și instabilității sociale, studentul Facultății de Ecologie, Vladislav Sanduleac, împărtășește pe Facebook reflecții care surprind prin exactitatea calculelor și evidența concluziilor. El povestește despre un stejar — simbol viu al unei bogății durabile, care aduce Moldovei de zeci de ori mai multă valoare decât lemnul ce ar putea fi tăiat din el.

„Un stejar matur moldovenesc, în jur de 100 de ani, aduce statului și cetățenilor noștri un profit colosal:

  1. Produce în jur de 100–150 kg de oxigen pe an, suficient pentru respirația a 2–4 persoane. Cât valorează o viață sănătoasă pentru 2–4 moldoveni – calculați voi înșivă.
    Am găsit o butelie medicală cu oxigen de 10 litri – 5000 lei. Deci aproximativ 50 000 lei pe an, echivalent în butelii. Sau 5 000 000 lei în 100 de ani.” – remarcă Vladislav.

Doar oxigenul îl transformă deja pe stejar într-o comoară adevărată. Dar nu se oprește aici.

„2. Stejarul este un aparat de aer condiționat natural. Evaporă până la 400 litri de apă pe zi vara, răcind și umidificând aerul pe care îl respiră aceiași 2–4 moldoveni.
Să calculăm doar vara – 90 de zile.
400 litri = 40 lei pe zi. 3600 lei pe an și 360 000 lei în 100 de ani.
Funcționarea unui AC la minim 10 kWh pe zi = 40 lei pe zi. 3600 lei pe an și 360 000 lei în 100 de ani.”

Nu este doar umbră – este microclimat, gratuit și de neînlocuit.

Studentul completează tabloul astfel:
„3. Coroana sa poate oferi umbră pe o suprafață de până la 200 m² (2 ari) și răcește temperatura aerului cu 3–7°C. Și asta este mai mult decât suficient pentru a combate încălzirea globală și a reduce cazurile de atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale, tensiune — pentru aceiași 2–3 moldoveni.
Cât valorează să mai trăiești încă o vară pentru cineva dintr-un grup de risc? Eu cred că este neprețuit!”

Este imposibil să nu fii de acord — viețile sunt salvate sub coroanele copacilor. Dar și solul, și apa sunt protejate.

„4. Rădăcinile stejarului rețin și filtrează până la 1000 litri de apă la o ploaie torențială și extrag apă din straturile adânci ale solului, mărind umiditatea acestuia — extrem de important pentru aceiași 2–4 moldoveni într-o țară agrară.
În plus, prin încetinirea scurgerii apei, stejarul previne eroziunea solului.
Cât costă un puț secat într-un sat, folosit de o viață întreagă de 2–4 familii? Mai adăugăm lejer 360 000 lei pentru 100 de ani de irigare în lipsa umidității din sol.”

Stejarul este ecosistem, protecție a solului și sursă de viață.

„5. Un singur stejar poate susține până la 500 de specii de insecte, ciuperci, păsări și mușchi. Este un ecosistem în miniatură — de la furnici până la bufnițe.
Asta pentru că produce între 10 și 50 de mii de ghinde pe an, fiind o masă bogată pentru veverițe, mistreți, păsări și cerbi. Nici nu mă apuc să calculez asta!
Un sac de compost costă 250 lei. Stejarul produce 5 cm de compost în 10 ani. Și anual, 30–80 kg de materie organică bogată în potasiu, fosfor, azot – ce sprijină dezvoltarea microflorei solului.”

Și acum concluzia — șocantă:

„Total minim estimat pe 100 de ani: 6 300 000 lei.
Asta înseamnă aproximativ 3,5 kg de aur. Cam 1 kg de aur pentru fiecare moldovean dintre acei 2–4 din poveste)))”

Sună ca o poveste, dar este bazată pe date. Și ca orice poveste, are și un antagonist – gândirea pe termen scurt.

„Și acum atenție: povestea a doua, intitulată 3,14-Ț!!!
Ocolul silvic primește dintr-un stejar crescut timp de 100 de ani în jur de 3 metri cubi de lemn de calitate. Dacă mai investim energie, muncă, transport, debitare și uscare — la 12 000 lei/mc, se obțin 36 000 lei.
Dar dacă scădem toate cheltuielile, rămân firimituri pentru bieții lucrători.
Și de aici – toată Moldova e săracă, cu un astfel de mod de a trata bogățiile sale naturale!”

Fotografia adăugată postării a fost preluată din blogul lui V. Costiuc. „Videoul lui a devenit viral, nu aveam cum să trec cu vederea”, adaugă Vladislav.

Această poveste nu este doar o viziune poetică a unui ecologist, ci un calcul real al bogățiilor naturale subapreciate ale țării. Poate că exact astfel de istorii vor schimba modul de gândire al celor care iau astăzi decizii despre defrișările din Moldova.

Stejarii bătrâni ai Moldovei – să-i păstrăm sau să-i tăiem?

Tag: schimbări climatice

În Republica Moldova continuă defrișarea activă a stejarilor seculari.

Logica pare simplă: dacă un copac a ajuns la o anumită vârstă, poate fi tăiat. Totuși, o astfel de politică are consecințe ecologice grave, asupra cărora experții trag un semnal de alarmă.

Doctorul în științe biologice, Ilia Trombițchi, compară actuala abordare a silviculturii cu o logică absurdă: copacii nu sunt porci, iar cu cât sunt mai bătrâni, cu atât mai multe beneficii aduc ecosistemului. Acest principiu este recunoscut de mult timp în străinătate. De exemplu, în SUA, Serviciul Forestier (US Forestry Service) înțelege importanța copacilor bătrâni în menținerea regimului hidrologic în condițiile schimbărilor climatice. Acolo, accentul este pus pe îndepărtarea copacilor mici și mijlocii pentru a preveni incendiile și pentru a îmbunătăți condițiile de creștere ale copacilor bătrâni. Mai mult, copacii tăiați sunt oferiți gratuit companiilor, iar pentru lucrările efectuate acestea sunt chiar plătite.

În Moldova, însă, situația este inversă: cu cât un copac este mai bătrân, cu atât este mai probabil să fie tăiat. Acest lucru duce la sărăcirea faunei – dispar liliecii, pârșii și speciile rare de păsări. Sursele de apă seacă. Un exemplu este pădurea Hârbovăț de-a lungul drumului spre Bender. Acum 20-30 de ani, stejarii au fost tăiați masiv, lăsând doar câțiva copaci pentru semințe. Totuși, în loc să apară o nouă pădure de stejari, s-a extins salcâmul, care nu contribuie la formarea apelor subterane. Drept urmare, regiunea se confruntă cu secete, iar ecosistemul devine din ce în ce mai sărac.

Astfel de consecințe necesită o revizuire a abordărilor privind gestionarea pădurilor. Trebuie să ne schimbăm prioritățile: în loc să tăiem stejarii seculari, ar trebui să investim în programe pentru conservarea lor și în gestionarea durabilă a pădurilor. Altfel, Republica Moldova riscă să piardă nu doar pădurile sale, ci și resursele de apă, atât de importante pentru viitorul țării.